CHARLIE OTTLEY "În România există ceva complet diferit, ce nu se găseşte nicăieri în lume"

Posted by on

Prezentatorul documentarului "Wild Carpathia" 

Charlie Ottley este un celebru prezentator de televiziune, care s-a îndrăgostit de fru­mu­seţea României, în timp ce filma docu­men­tarul "Wild Carpathia" - "Carpathia săl­ba­tică", care avea să facă înconjurul lu­mii, devenind un am­basador neoficial al României. Înainte să-l întâlnesc, nu ştiam că a studiat teologia şi filosofia la Univer­sitatea din Bristol şi că e un poet cu­noscut în Marea Bri­tanie. Un om sensibil, cu o ini­mă de copil, uimit să des­copere natura fabu­loasă a României şi să se bucure, împreună cu alţii, de ea.
Despre români s-au scris multe neadevăruri în presa din Occident, adesea pe un ton otrăvit şi rău­tă­cios. Dar mai mult decât străinii, ne criticăm aspru noi înşine, adăugând la ne­mulţumirile fireşti, cu care se confruntă orice popor din lume, un soi de dezgust rămas, poate, din vremea comunismului, pe care cei mai mulţi dintre noi l-am urât atât de mult, încât sentimentul acesta negativ, ten­dinţa de a vedea doar urâtul şi neîmplinirea, au ajuns să se răsfrângă şi asupra noastră. Charlie Ottley nu ne vede aşa. Veţi descoperi în interviul pe care l-a acordat revistei "Formula AS", nu numai o altă ima­gine a României, ci şi un alt popor decât cel aşa de dis­preţuit de televiziunile de ştiri de la noi sau de aiu­rea. Iar declaraţiile sale nu sunt de faţadă. Atunci când românii au fost ponegriţi în Marea Bri­tanie, prin­tr-o campanie special orchestrată în presă, Charlie ne-a apărat public, asumându-şi criticile com­­patrioţilor săi. Iată de ce am început interviul prin a-l ruga să închidă ochii şi să-mi spună ce vede atunci când spun "România".
"Am un sentiment de entuziasm că România creşte, se dezvoltă, într-un ritm foarte rapid - dar, odată cu dezvoltarea, apar şi riscuri"
"Văd păduri! O mare de păduri, nesfârşite întin­deri verzi, văd sate medievale, minunate drumuri de piatră, aud râsete, văd prieteni - mi-am făcut mulţi prieteni aici. Văd agitaţia oamenilor şi traficul din oraşele pe care le-am vizitat. Am sentimentul unei ţări foarte vechi, care a pornit pe un nou drum. Este un loc foarte interesant. Am un sentiment de en­tu­­ziasm că România creş­­te, se dezvoltă, în­tr-un ritm foar­te rapid - dar, odată cu dezvoltarea, apar şi riscuri. Aşa cum se întâmplă, acum, cu pă­durile. Cred cu fermitate că ea va deveni una din­tre cele mai puternice na­ţiuni ale Europei în vii­tor, dar problema este că atunci când ai o creştere de felul acesta - din ca­uza anilor de represiune es­te mult de recuperat - există riscul ca lucrurile să ia o turnură greşită. Pot apărea greşeli pe care şi alte ţări europene le-au făcut. Una dintre cele mai mari greşeli este, desigur, aceea de a-ţi dis­tru­ge resursele naturale, din dorinţa de a le ex­ploa­ta cât mai rapid posibil şi, astfel, ires­pon­sabil.
Asta se întâmplă acum cu pădurile, aşa cum am văzut recent în scandalul ce implică şi compania Holzindustrie Schweighofer din Sebeş. E tragic să vezi pădurile frumoase ale României, săl­bă­ticiunea ei unică, retezate, puse la pământ, trans­formate în aşchii şi exportate către companii mari de mobilă ieftină, o mobilă din PAL care rezistă, poate, 5 ani, o fracţiune din timpul de viaţă al unei mobile ade­vărate, vechi, din lemn masiv, din stejar sau din fag, pe care o găsim în ma­ga­zine second-hand, la ve­chituri, o mobilă care a supravieţuit, poate, 200 de ani, dar pe care oa­me­nii nu o mai doresc a­cum. În acest context, viitorul naturii sălbatice din România, ultima ma­re pădure a Europei, este crunt. Observăm cum zo­nele de sălbăticie se micşorează din ce în ce mai mult în România. Re­­­cent, am fost în Buco­vina, şi am încercat să găsim nişte zone sălba­tice pentru filmări. Am urcat pe dea­luri gândindu-mă: "Acel drum arată ca şi cum ar du­ce în sălbăticie, că­tre locuri potrivite pentru a filma nişte cadre - munţi cu păduri de pin şi molid, poate şi o cascadă, să urcăm pe lângă râu şi să vedem unde ajungem." Pot să-ţi arăt câteva dintre pozele pe care le-am făcut, am avut un pilot de dronă cu mine. Am lansat drona şi, cum a ajuns la linia orizontului, unde se vedeau câţi­va pini care mărgineau drumul, am descoperit un peisaj decimat, unde nu mai rămăsese absolut nicio urmă de pădure. Evident, ei taie pădu­rea şi lasă o perdea de copaci în faţă, ca să nu se vadă defrişarea. Dar dacă treci de această perdea de copaci şi mergi spre zone mai îndepărtate, vezi din ce în ce mai multe zone devastate, până când, la un moment dat, nu mai vezi altceva decât zone defrişate.

"Locuitorii din zonele rurale ale României ar beneficia masiv de pe urma turismului"

- Ai făcut filme documentare despre România, vorbind la superlativ despre frumuseţea Carpaţilor. Munţii noştri sunt frumoşi, dar nu atât de iubiţi precum Alpii, care sunt mult mai înalţi şi mai stâncoşi. De ce ai preferat să filmezi la noi, în locul Elveţiei, de pildă, care este atât de vestită şi căutată de turişti?

- Sunt locuri extraordinare în Europa, dar fru­museţea şi calitatea unui loc nu sunt date de înălţime, de numărul de stânci sau de cât de cunoscute sunt aceste locuri. Numărul turiştilor care merg acolo nu reflectă neapărat atractivitatea locurilor, ci faptul că oamenii au auzit despre ele, că au fost promovate mai bine şi că există o tradiţie îndelungată a vacanţelor acolo, pentru schi şi drumeţii. Este şi uşor să ajungi în Elveţia, nefiind prea departe de multe ţări eu­ropene şi mai este şi o obişnuinţă transmisă de-a lungul ge­neraţiilor. Părinţii şi bunicii turiştilor de azi au mers acolo, de asemenea. România a fost izolată timp de decenii. Este nevoie de trei-patru generaţii, pentru ca oamenii să înceapă să-şi schimbe com­por­tamentele şi să meargă în locuri dife­rite. Dar dacă noi promovăm Carpaţii aşa cum trebuie şi oferim ceva ce există aici, dar nu există în acele locuri, pentru că a dispărut, oamenii vor reacţiona şi vor veni în România, în loc să meargă în Elveţia. Dacă mergi la ei, nu găseşti decât resorturi masive de schi, oriunde te uiţi. Vara, peisajul montan are cicatrici enorme peste tot. Nu vezi natura care este prezentă în Ro­mâ­nia din abundenţă, acolo nu sunt urşi şi lupi sau sunt foarte puţini, doar în anumite zone. Deci, la voi există ceva complet diferit, ceva ce nu mai găseşti în locurile menţionate, iar oamenii merg acolo pentru că nu ştiu ce are ţara voastră de oferit.
Eu cred că locuitorii din zonele ru­rale ale Româ­niei ar beneficia masiv de pe urma turismului, iar tu­riştii care do­resc să vadă natura adevărată şi săl­băticia reală ar veni aici. Dar trebuie să ne asigurăm că atunci când acest lucru se va în­tâmpla - aşa cum a început deja datorită fil­me­lor noastre şi altor per­soane care promovează România, cum este Prinţul Charles - că România este pregătită şi poate face faţă într-un mod sustenabil şi continuu. Pentru că turiştii nu vor mai veni dacă oamenii vor construi în conti­nua­re hoteluri de tip bloc pentru că în anul anterior, au avut locurile su­pra­ocupate în casele de oaspeţi tra­diţionale, şi ştiu că aşa ar putea caza 40 de turişti în plus. Nu... Ar trebui ca zonele rurale să se dezvolte într-un fel raţional şi precis, bine gândit, în aşa fel încât să poată acomoda numărul în creştere al celor care vor să vină aici, dar care să nu distrugă locul în care vin.

 Deci, soluţia elveţiană nu este drumul pe care ar trebui să meargă România?
- Nu. Bulgaria a preluat modelul Elveţiei şi aşa au distrus mare parte din munţii lor cu staţiuni de schi, unde au construit o mulţime de hoteluri de beton gigantice. Ăsta nu este un model, ci un exemplu prost... Elveţia a dezvoltat acest tip de turism pentru o perioadă lungă de timp, iar consecinţele asupra naturii se văd. Ea este o ţară frumoasă, nu vreau s-o denigrez prea mult, sunt acolo multe pajişti alpine şi păşuni, au o floră frumoasă... Dar ai auzit vreodată vorbindu-se despre "marile păduri ale Elveţiei"?... Biodiversitatea a fost compromisă masiv faţă de ce era acum 200 de ani. De asemenea, nu o să vezi păsări prea multe în Elveţia. Acolo nu există pădurile mixte pe care le găseşti în România. Aici sunt cele mai mari păduri mixte din Europa! Dacă mergi în nord, în Finlanda sau ţările scandinave, o să vezi păduri vaste de conifere, dar nu păduri mixte, ca la voi, unde sunt împreună fagi, stejari, ulmi, frasini şi molizi. Este extraordinar! În fiecare toamnă, când priveşti peste dealuri, vezi întin­zân­du-se pe sute de ki­lo­metri pă­durile colorate în porto­ca­liu, roşu, verde şi culori a­prinse. Şi este în ele o abun­denţă de se­minţe, nuci şi fruc­te de pădure, datorită că­rora fauna este foarte bogată cu nenumărate specii de animale, păsări şi insecte. A­ceste lucruri nu le găseşti nicăieri altundeva!
În alte locuri din Europa în care s-au defrişat pădurile, s-au făcut replantări, dar cu monoculturi de pini, de exemplu, pentru că aceştia pot fi tăiaţi mai devreme şi poţi să îi vinzi mai repede. Astfel că nu mai există păduri indigene, mixte. Aşa se face că la noi, în Scoţia, găseşti acum ici şi colo monoculturi in­tensive de pin plantate atât de dens, încât nu supra­vieţuieşte nimic sub copaci, nici ciuperci, nici in­sec­te, este întuneric beznă şi nu poţi să pătrunzi printre ei decât dacă te târăşti pe jos. Într-o astfel de pădure nici animalele nu trăiesc, pentru că nu au ce să mă­nân­ce. Poate găseşti câţiva jderi de pin, dar nu e nici ur­mă din biodiversitatea pe care o întâlneşti în Ro­mânia. Este un pustiu!

"Iubesc poporul român. Românii sunt fantastici"

- Filmele tale documentare nu sunt doar despre natura din România, cu fauna şi flora ei minunate, ci şi despre oameni. Ce părere ai despre poporul român?

- Iubesc poporul român! Românii sunt fantastici! Înflăcăraţi, mândri, buni, in­cre­dibil de generoşi şi deschişi. Cred că sunt minunaţi! Peste tot unde am mers, oamenii au fost foarte primitori şi m-au sprijinit. Cred că oamenii de aici au nevoie să creadă în ceva. Există mult cinism în felul în care au fost trataţi de conducătorii lor, de guverne - cei care ar fi trebuit să aibă grijă de ei şi în care să aibă încredere. Este un lucru foarte trist, care a făcut să apară o stare de nemulţumire şi neîncredere, pe care o înţeleg pe de-a-ntregul, după felul în care generaţii la rând de români au fost trataţi de către cei de la putere. Ce observ acum este că această stare începe să se schimbe, lucru care e foarte încurajator. De exem­plu, oamenii dansau pe străzi anul trecut, când a fost ales noul preşedinte al ţării, iar succesul aces­tuia cred că s-a dato­rat faptului că românii voiau o schimbare. El este un reformator, un profesor care a făcut multepentru oraşul Sibiu, iar acum a ajuns pre­şedintele ţării! Cred că asta arată faptul că România este într-un proces de schimbare, iar asta e minunat! De aseme­nea, faptul că oamenii au făcut marşuri şi demonstraţii pentru prezervarea Roşiei Montane care reprezintă o problemă de mediu.
Cred că ospitalitatea, generozitatea şi bunătatea poporului român sunt legen­dare. Când vii la români, ei îşi deschid casele şi inimile către tine. Îţi oferă pa­lincă. Cum intri pe uşă, pun pe masă sar­male pen­tru tine. Ai parte de o experienţă minunată, oriun­de ai merge întâlneşti oameni fantastici. Am mulţi, mulţi prieteni în România. Şi trebuie să îmi găsesc şi o casă aici şi să petrec cel puţin jumătate de an în România, atât vara, cât şi iarna, pentru că aici este frumos în orice ano­timp. Toamna este incredibilă, primăvara este înăl­ţătoare, prin pomii în floare - toate anotimpurile sunt impresionante, spectaculoa­se!Chiar ieri am scris un comentariu pe Facebook, con­­du­cându-mi ma­şina spre Bucureşti: "Îndreptân­du-mă către Bucu­reşti, temperatura a ajuns aproape de 40 de grade în jurul orei de luat ceaiul. Doamne, iu­besc ţara asta! O cli­mă cum se cuvine, care nu-şi cere scuze, care te va coace sau te va muşca; anotim­puri neambigue, care arareori şovăie şi pe care te poţi bizui." Asta e ex­traordinar! Multor englezi le place să vină în locuri ca România, pentru că în Anglia, din cauza curentului Golfului, este garantată o vreme mizerabilă, gri, tristă şi ploioasă în cea mai mare parte a anului. Iarna este foarte puţină lumină şi din cauza norilor. De aceea, mulţi englezi suferă de o afecţiune numită "tulburare afectivă sezonieră" şi merg în Spania sau unde pot, pentru a vedea soarele. E o problemă reală.

- Deci, pentru voi, englezii, canicula din Bucu­reşti nu e o problemă?

- Căldura din Bucureşti? E minunată! Du-te şi sari într-un râu, dacă eşti undeva la ţară, şi te răco­reşti. Sigur, uneori poate fi prea multă căldură, dar soarele este atât de frumos, poţi sta la umbră... Este o experienţă minunată să ştii că în următoarele câ­teva săptămâni va fi soare în fiecare zi, să te trezeşti dimineaţa şi să vezi cerul albastru. Simt că lumea e a mea, că pot să fac ce am de făcut, iar apoi, după ce am terminat, pot să stau seara fie la o terasă, fie într-o grădină din Bucureşti, sau oriunde în această ţară, la un colţ de stradă, pe o bancă, să mă bucur de soare, să mă relaxez, să simt seara caldă, tămăduitoare...
Eu sunt poet... şi îmi place enorm vremea de aici. Aş vrea să spun că-i romantică, dar ezit să folosesc cu­vântul "romantic", pentru că ştiu că oamenii mo­derni m-ar împuşca... O să mă întrebe ce este ro­mantic când sunt plus 40 de grade vara în Bucureşti, sau minus 30 de grade iarna, la munte. Aşa că nu voi folosi cuvântul "romantic", pentru că nu este ro­man­tic să te lupţi cu natura, mai ales la ţară, când încerci să bagi lemnele în sobă ca să nu-ţi degere degetele. Dar eu cred că oamenii apreciază mai mult natura când trebuie să se lupte cu ea. Într-un fel, ea te face să îţi dai seama de lucrurile care contează cu adevărat în viaţă: mâncare pe masă, căldură în sobă, un acoperiş deasupra capului, prieteni şi râsete în ju­rul tău prin casă. Acestea sunt lucrurile pe care noi le-am pierdut în Marea Britanie, totul este atât de uşor pentru noi! Nu vreau să intru în problema feri­cirii prea mult... Ştii, poţi să ai toate echipamentele moderne ale zilelor noastre, dar ele nu te vor face fericit. Ceea ce te face cu adevă­rat fericit sunt prie­tenii, o mâncare bună, faptul că ai un adăpost, să­nă­tate, dra­gos­te şi un motiv pentru a te trezi în fie­care dimineaţă. Ceva ce îţi aduce bucurie, fie că scrii o poezie, că pictezi, că îţi cultivi propriii struguri sau îţi amenajezi o casă. Acestea sunt bogăţiile vieţii, lucrurile care contează...
Deseori, noi complicăm lucrurile. Eu cred că atunci când străinii vin să vă viziteze satele de aici, văd că ţăranii duc o viaţă aspră, grea, dar frumoasă, şi aşa ajung să îşi cumpere case tradiţionale şi să trăiască în acest fel. Bineînţeles, asta nu înseamnă o rupere de lumea de azi. Nu vreau să fiu prost înţeles. Nu sunt un eco-fanatic. Oamenii trebuie să ştie ce se întâmplă în lume, au nevoie de televizor, de educaţie, de entertainment, de un computer, de acces la internet, pentru a comunica oriunde în lume. Dar aceste lucruri pot fi integrate într-un mod de viaţă sustenabil.

"Este important să transmitem mesajul către lume, că românii sunt un popor bun, muncitor şi mândru, mai ales în contextul publicităţii negative de care România a avut parte recent, în Anglia"

- Anul acesta ţi-ai propus să filmezi cel de-al patrulea şi ultimul episod al seriei Wild Carpathia. Ce o să conţină?

- El se va numi White Carpathia - Carpathia albă. Aşa cum sugerează titlul, este vorba despre Ro­mânia în anotimpul iernii, despre tradiţiile româneşti din această perioadă. Va începe cu frumoasele culori ale toamnei, cu frunzele care cad, apoi primele nin­sori, şi vom vedea cum funcţionează tot ecosis­te­mul iarna, cum supravieţuiesc oamenii la tem­pe­raturile foarte joase de aici, când sunt minus 30 de grade, dar şi ce pot face turiştii şi vizitatorii care vin în România pe timpul iernii, pentru că vreau ca oamenii să în­ţeleagă că această ţară merită vizitată - nu doar vara, ci şi iarna. Craciunul, dar şi Paştele, sunt pe­rioa­de speciale aici, cu tradiţii deosebite, iar pei­sajul este al unui tărâm magic, de zăpadă şi ghea­ţă, şi vrem să arătăm asta oamenilor. Este important să trans­mi­tem mesajul către lume, că românii sunt un popor fan­tastic, bun, muncitor şi mândru, mai ales în con­textul publicităţii negative de care România a avut parte recent în Anglia, cu programe ca The Ro­manians Are Coming! (Vin românii!)
Acesta este motivul pentru care vrem să facem acest episod acum. Avem acum în derulare o cam­panie Kickstarter, de strângere de fonduri, ca­re se va încheia pe 29 ale acestei luni. Şi aş vrea să îi rog pe români pe această cale să ne ajute să realizăm acest ultim episod al Wild Carpathia (puteţi dona orice sumă de bani, oricât de mică, prin intermediul site-ului http://www.wildcarpathia.tv). Până acum, am realizat trei episoade în care am pro­mo­vat România în întreaga lume. Acestea pro­ba­bil că au fost cele mai mari programe des­pre Ro­mânia şi care au fost văzute de cel mai mare număr de oameni, atât în ţară, cât şi peste hotare. Am fost norocoşi să ne spri­jine Prin­ţul Charles, Travel Channel şi Tele­vizi­u­nea Naţională. Am prezentat, astfel, în peste 110 ţări, frumuseţea României şi cât de fan­tas­tic este poporul român, cu tradiţiile şi cul­tura lui, dar şi importanţa pădurilor şi a pei­sa­jului medieval, care fac această zonă unică în lume.

"Am o legătură cu România pe care nu vreau să o pierd"

- Ce vei face după White Carpathia?

- Mă voi ocupa de proiectul "Wild Carpathia Trust", care va avea nevoie de doi ani ca să dea roa­de. Pe lângă asta, am început un proiect de a construi în România, de la zero, un sat ecologic, în stil tra­di­ţional. Vreau să arăt că este posibil! În loc să faci un hotel oribil de beton, se pot crea câteva case tradi­ţio­nale neinvazive, într-o mică zonă, care astfel este protejată, iar frumuseţea peisajului este conservată, de asemenea. Poţi face 20 de case, un grajd, un mu­zeu, un restaurant, dar toate folosind lemn frumos, toate făcute tra­diţional. Acestea vor aduce venituri oa­menilor locului, iar turiştii vor putea veni să stea în ele, să facă drumeţii, să se bucure de natură, să facă ce doresc, într-un loc minunat. Pentru că dacă arăţi că se pot construi case noi, care sunt tradiţionale şi fru­moase şi că au valoare, iar turiştii vin, dai un exemplu pentru alte zone. Astfel, zonele rurale pot în­flori, se creează locuri de muncă, bunăstare, venituri pen­tru comunităţile locale şi, în acelaşi timp, promo­vezi turismul aşa cum trebuie, într-un mod sustenabil. Planul meu în acest moment este să realizez proiectul unui astfel de sat tradiţional ecologic, în zona Piatra Craiului - Bucegi. Vom folosi energie verde şi elec­tricitate din sistemul naţional, dar cablurile vor fi în­gropate, nu se vor vedea, şi o vom suplimenta masiv cu sisteme solare. Iarna, vom folosi lemn pentru foc şi pentru încălzirea apei. Sistemul de aprovizionare cu apă va fi prevăzut cu un sistem de reciclare a apei menajere. Se poate folosi şi un generator în minia­tură, alimentat cu baterii, care să folosească resturile menajere şi să producă o parte din energia de care ai nevoie. Căutăm tot felul de soluţii de genul acesta. La Viscri s-a făcut deja ceva similar şi mare parte din electricitatea folosită provine din folosirea apei menajere a satului, pe care o procesează în mici bălţi, iar gazul rezultat este utilizat pentru a produce elec­tri­citate. Este un model frumos, pe care îl putem ur­ma cu toţii, oriunde în lume.

- Aşadar, te vei stabili definitiv în România?


- Îmi voi lua o casă aici, dar voi păstra şi casa mea din UK. Voi călători prin lume şi voi face filme în con­ti­nuare. Dar, cu siguranţă, petrecând atât de mult timp în ultimii cinci ani aici, simt România ca pe o a doua ca­să. Am o legătură cu această ţară pe care nu vreau să o pierd. Vreau să ajut ţara aceasta, să rămân pe aici, să pe­trec mulţi ani fericiţi plimbându-mă prin munţi, bucu­rându-mă de frumuseţea lor. Am prieteni aici. Scriu aici... Este un loc care mă inspiră ca poet. Este de ajuns să fac o plimbare pe munte, şi tot felul de gânduri şi idei îmi vin în minte. Aşa că mi-ar plă­cea enorm să am un loc al meu aici, care ar fi foarte im­por­tant pentru mine, unde aş reveni continuu. Pentru mine, România nu este doar un loc unde să-mi petrec Crăciunul.
 

Sursa: http://www.formula-as.ro/2015/1184/acasa-1/charlie-ottley-in-romania-exista-ceva-complet-diferit-ce-nu-se-gaseste-nicaieri-in-lume-19736
By: Cristian Curte
 

 

Start conversation